Bunătate
"Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui" (Proverbe 19:22a)
Mă gândeam care sunt lucrurile care mă motivează să fac un lucru sau altul, un gest sau altul, să întind o mână, sau să aleg să nu o fac.
Cred că mai cu seamă în paliație - mai cu seamă când ne apropiem cu grijă de suferința altui om, ar trebui să ne evaluăm atitudinea inimii. Și să ne aducem aminte că cel din fața noastră nu și-a dorit, nu și-a ales starea în care se află, că este om ca și noi - cu o valoare eternă, că anumite circumstanțe din viața lui puteau fi ale noastre (sau poate chiar vor fi, într-o bună zi...), că putem ajuta. Chiar dacă nu avem abilitățile unor profesioniști, chiar dacă nu știm ce să spunem, chiar dacă ne simțim "în plus"... S-ar putea ca niciunul din cei "profesionişti" sau care "ştiu ce să spună" să nu ajungă la timp alături de acesta din faţa noastră.
Noi suntem acolo, alături, cu un rost. Cu o chemare. Şi orice se poate învăţa. Dar prezenţa şi compasiunea... le putem cel mult cultiva. Înainte de toate alegând să rămânem alături. Şi să ne coborâm, încet, barierele de protecţie pe care le-am ridicat cu atâta migală de-a lungul vieţii, pentru a ne da o şansă să creştem - pentru că nicio întâlnire nu e la întâmplare. Ci are o menire. Pentru noi, înainte de toate. Însă putem alege să o primim, sau să o respingem.
Vă încurajez să o primiţi cu braţele deschise. Şi să împărtăşim cât de benefic poate fi. Sau cât de catastrofal a fost... şi să învăţăm împreună.
Mă gândeam care sunt lucrurile care mă motivează să fac un lucru sau altul, un gest sau altul, să întind o mână, sau să aleg să nu o fac.
Cred că mai cu seamă în paliație - mai cu seamă când ne apropiem cu grijă de suferința altui om, ar trebui să ne evaluăm atitudinea inimii. Și să ne aducem aminte că cel din fața noastră nu și-a dorit, nu și-a ales starea în care se află, că este om ca și noi - cu o valoare eternă, că anumite circumstanțe din viața lui puteau fi ale noastre (sau poate chiar vor fi, într-o bună zi...), că putem ajuta. Chiar dacă nu avem abilitățile unor profesioniști, chiar dacă nu știm ce să spunem, chiar dacă ne simțim "în plus"... S-ar putea ca niciunul din cei "profesionişti" sau care "ştiu ce să spună" să nu ajungă la timp alături de acesta din faţa noastră.
Noi suntem acolo, alături, cu un rost. Cu o chemare. Şi orice se poate învăţa. Dar prezenţa şi compasiunea... le putem cel mult cultiva. Înainte de toate alegând să rămânem alături. Şi să ne coborâm, încet, barierele de protecţie pe care le-am ridicat cu atâta migală de-a lungul vieţii, pentru a ne da o şansă să creştem - pentru că nicio întâlnire nu e la întâmplare. Ci are o menire. Pentru noi, înainte de toate. Însă putem alege să o primim, sau să o respingem.
Vă încurajez să o primiţi cu braţele deschise. Şi să împărtăşim cât de benefic poate fi. Sau cât de catastrofal a fost... şi să învăţăm împreună.
Comentarii
Trimiteți un comentariu