Concept nou - "Holding Space"
Sursa - https://heatherplett.com/2015/03/hold-space/
Atunci când mama era pe moarte, eu și frații mei ne-am strâns să fim împreună cu ea în ultimele ei zile. Nici unul dintre noi nu știa nimic despre cum să fi sprijin pentru cineva în tranziția sa din această viață înspre cealaltă, dar eram destul de siguri că doream să fim acasă alături de ea., așa că am rămas acasă.
În timp ce o îngrijeam pe mama, eram, ajutați de o asistentă de îngrijiri paliative foarte dăruită, Ann, care venea la fiecare câteva zile să o îngrijească pe mama și să vorbească cu noi despre ceea ce urma să se întâmple în următoarele zile. Ea ne-a învățat cum să îi administrăm mamei injecțiile cu morfină atunci când începea să fie agitată, s-a oferit să îndeplinească ea sarcinile dificile (cum a fost, spre exemplu, să îi facă baie mamei) și ne-a oferit doar atâta informație câtă ne era necesară despre ce aveam de făcut cu corpul mamei după trecerea ei în neființă.
„Luați-vă timp,” ne-a spus ea. „Nu trebuie să îi sunați pe cei de la firma de pompe funebre până nu sunteți pregătiți să o faceți. Chemați-i pe oamenii care doresc să își ia rămas bun de la ea. Stați lângă mama voastră atâta timp cât aveți nevoie. Când sunteți pregătiți, sunați-i, iar ei vor veni să o ia.”
Ann ne-a dăruit ceva incredibil în acele zile de final. Cu toate că a fost o săptămână îngrozitor de grea, știam că eram ocrotiți și sprijiniți de cineva care era doar la distanță de un apel telefonic de noi.
În cei doi ani care au trecut de atunci, m-am gândit adesea la Ann și la rolul important pe care l-a jucat ea în viețile noastre. A fost mult mai mult pentru noi decât s-ar înțelege printr-o „asistentă de îngrijiri paliative” obișnuită. Ea ne-a fost facilitator, antrenor și călăuză. Oferindu-ne sprijinul și călăuzirea ei blândă și lipsită de orice judecată, ne-a ajutat să parcurgem una din cele mai dificile călătorii ale vieților noastre.
Munca pe care a făcut-o Ann se poate defini printr-un termen care a deveni obișnuit în unele cercuri în care lucrez. Ea a ocrotit spațiul pentru noi.
Ce înseamnă să ocrotești spațiul pentru cineva? Înseamnă că suntem dispuși să ne alăturăm unei persoane în călătoria în care aceasta se află în acel moment, fără să o judecăm, fără să o facem să se simtă prost, fără să încercăm să „reparăm” lucrurile și fără să încercăm să schimbăm rezultatul final. Atunci când ocrotim spațiul pentru alți oameni, ne deschidem inimile, oferim sprijin necondiționat și renunțăm la judecată și control.
Uneori ne trezim ocrotind spațiul pentru oameni în timp ce ei ocrotesc spațiul pentru alții. În situația noastră, spre exemplu, Ann ocrotea spațiul pentru noi, în timp ce noi ocroteam spațiul pentru mama. Cu toate că nu știu nimic despre sistemul ei de sprijin, cred că există alte persoane în jurul ei care ocrotesc spațiul pentru Ann în timp ce ea face această muncă provocatoare și plină de semnificație. Este practic imposibil să fii un puternic ocrotitor al spațiului dacă nu ai pe altcineva care să ocrotească spațiul tău. Chiar și cei mai puternici lideri, antrenori, asistente etc., trebuie să știe că există anumiți oameni în fața cărora pot fi vulnerabili și slabi fără să se teamă că vor fi judecați.
În propriul meu rol ca profesor, facilitator, antrenor, mamă, soție și prietenă etc., fac tot ce pot să ocrotesc spațiul pentru alți oameni în același mod în care Ann l-a modelat pentru mine și frații mei. Nu e întotdeauna ușor, pentru că am tendința foarte umană și firească de a dori să schimb oamenii, să le dau sfaturi sau să îi judec de a nu fi avansat mai mult în călătoria lor, dar încerc mereu să merg înainte, știind că e important. În același timp, există anumiți oameni în viața mea în care am încredere și care ocrotesc spațiul meu emoțional.
Pentru a-i sprijini cu adevărat pe oameni în propria lor creștere, transformare, doliu etc., nu o putem face prin a le lua puterea (de ex. încercând să rezolvăm problemele lor), făcându-i de rușine (de ex. implicând că ar trebui să știe mai mult decât știu în acel moment) sau copleșindu-i (de ex. furnizându-le mai multe informații decât sunt pregătiți să primească). Trebuie să fim gata să ne retragem pentru ca ei să își poată lua propriile decizii, să le oferim dragostei și sprijin necondiționate, să le oferim călăuzire cu blândețe atunci când au nevoie de ea și să îi ajutăm să se simtă în siguranță chiar și atunci când fac greșeli.
Ocrotirea spațiului nu este ceva rezervat exclusiv facilitatorilor, antrenorilor sau asistentelor de îngrijiri paliative. E ceva ce noi TOȚI putem face unul pentru celălalt - pentru partenerii noștri, pentru copiii, prietenii, vecinii și chiar pentru străinii care intră în vorbă cu noi în timp ce călătorim cu autobuzul spre locul nostru de muncă.
Iată lecțiile pe care le-am învățat de la Ann și de la alții care mi-au oferit sprijin ocrotindu-mi spațiul .
Ocrotirea spațiului nu este ceva ce am putea învăța să facem peste noapte, sau care să poată fi abordat în mod adecvat prin intermediul unei liste de sfaturi, precum ideile pe care vi le-am oferit în articolul de mai sus. Ci este o practică complexă pe care o dezvoltăm pe măsură ce o practicăm, și este unică fiecărei persoane și fiecărei situații.
Intenția mea este ca aceasta să fie o învățare continuă, pe viață, a ceea ce înseamnă să ocrotim spațiul altor persoane, iar dacă aveți o experiență diferită de a mea, și doriți să adăugați ceva la această postare, vă rog să o faceți într-un comentariu sau să îmi trimiteți un mesaj.
Acest articol a fost deja tradus într-o serie de limbi (prin voluntari):
Portugheză
Turcă
Germană
Rusă
Farsi
Spaniolă
Chineză
Italiană
Alte articole pe tema ocrotirii spațiului („holding space”):
How to hold space for yourself first
What’s the opposite of holding space?
Sometimes holding space feels like doing nothing
Sometimes you have to write on the walls: Some thoughts on holding space for other people’s personal growth
On holding space when there is an imbalance of power and privilege
Leave space for others to fill your needs
What the circle holds
An unresolved story that I don’t know how to tell
Holding liminal space (moving beyond the cliché into deeper space)
Dacă doriți o versiune pdf pentru printare și/sau doriți să oferiți articolul și altora, îl puteți downloada aici. Sunteți bineveniți să îl împărtășiți și altora, dar dacă doriți să republicați orice fragment din acest articol, vă rog contactați autoarea.
Atunci când mama era pe moarte, eu și frații mei ne-am strâns să fim împreună cu ea în ultimele ei zile. Nici unul dintre noi nu știa nimic despre cum să fi sprijin pentru cineva în tranziția sa din această viață înspre cealaltă, dar eram destul de siguri că doream să fim acasă alături de ea., așa că am rămas acasă.
În timp ce o îngrijeam pe mama, eram, ajutați de o asistentă de îngrijiri paliative foarte dăruită, Ann, care venea la fiecare câteva zile să o îngrijească pe mama și să vorbească cu noi despre ceea ce urma să se întâmple în următoarele zile. Ea ne-a învățat cum să îi administrăm mamei injecțiile cu morfină atunci când începea să fie agitată, s-a oferit să îndeplinească ea sarcinile dificile (cum a fost, spre exemplu, să îi facă baie mamei) și ne-a oferit doar atâta informație câtă ne era necesară despre ce aveam de făcut cu corpul mamei după trecerea ei în neființă.
„Luați-vă timp,” ne-a spus ea. „Nu trebuie să îi sunați pe cei de la firma de pompe funebre până nu sunteți pregătiți să o faceți. Chemați-i pe oamenii care doresc să își ia rămas bun de la ea. Stați lângă mama voastră atâta timp cât aveți nevoie. Când sunteți pregătiți, sunați-i, iar ei vor veni să o ia.”
Ann ne-a dăruit ceva incredibil în acele zile de final. Cu toate că a fost o săptămână îngrozitor de grea, știam că eram ocrotiți și sprijiniți de cineva care era doar la distanță de un apel telefonic de noi.
În cei doi ani care au trecut de atunci, m-am gândit adesea la Ann și la rolul important pe care l-a jucat ea în viețile noastre. A fost mult mai mult pentru noi decât s-ar înțelege printr-o „asistentă de îngrijiri paliative” obișnuită. Ea ne-a fost facilitator, antrenor și călăuză. Oferindu-ne sprijinul și călăuzirea ei blândă și lipsită de orice judecată, ne-a ajutat să parcurgem una din cele mai dificile călătorii ale vieților noastre.
Munca pe care a făcut-o Ann se poate defini printr-un termen care a deveni obișnuit în unele cercuri în care lucrez. Ea a ocrotit spațiul pentru noi.
Ce înseamnă să ocrotești spațiul pentru cineva? Înseamnă că suntem dispuși să ne alăturăm unei persoane în călătoria în care aceasta se află în acel moment, fără să o judecăm, fără să o facem să se simtă prost, fără să încercăm să „reparăm” lucrurile și fără să încercăm să schimbăm rezultatul final. Atunci când ocrotim spațiul pentru alți oameni, ne deschidem inimile, oferim sprijin necondiționat și renunțăm la judecată și control.
Uneori ne trezim ocrotind spațiul pentru oameni în timp ce ei ocrotesc spațiul pentru alții. În situația noastră, spre exemplu, Ann ocrotea spațiul pentru noi, în timp ce noi ocroteam spațiul pentru mama. Cu toate că nu știu nimic despre sistemul ei de sprijin, cred că există alte persoane în jurul ei care ocrotesc spațiul pentru Ann în timp ce ea face această muncă provocatoare și plină de semnificație. Este practic imposibil să fii un puternic ocrotitor al spațiului dacă nu ai pe altcineva care să ocrotească spațiul tău. Chiar și cei mai puternici lideri, antrenori, asistente etc., trebuie să știe că există anumiți oameni în fața cărora pot fi vulnerabili și slabi fără să se teamă că vor fi judecați.
În propriul meu rol ca profesor, facilitator, antrenor, mamă, soție și prietenă etc., fac tot ce pot să ocrotesc spațiul pentru alți oameni în același mod în care Ann l-a modelat pentru mine și frații mei. Nu e întotdeauna ușor, pentru că am tendința foarte umană și firească de a dori să schimb oamenii, să le dau sfaturi sau să îi judec de a nu fi avansat mai mult în călătoria lor, dar încerc mereu să merg înainte, știind că e important. În același timp, există anumiți oameni în viața mea în care am încredere și care ocrotesc spațiul meu emoțional.
Pentru a-i sprijini cu adevărat pe oameni în propria lor creștere, transformare, doliu etc., nu o putem face prin a le lua puterea (de ex. încercând să rezolvăm problemele lor), făcându-i de rușine (de ex. implicând că ar trebui să știe mai mult decât știu în acel moment) sau copleșindu-i (de ex. furnizându-le mai multe informații decât sunt pregătiți să primească). Trebuie să fim gata să ne retragem pentru ca ei să își poată lua propriile decizii, să le oferim dragostei și sprijin necondiționate, să le oferim călăuzire cu blândețe atunci când au nevoie de ea și să îi ajutăm să se simtă în siguranță chiar și atunci când fac greșeli.
Ocrotirea spațiului nu este ceva rezervat exclusiv facilitatorilor, antrenorilor sau asistentelor de îngrijiri paliative. E ceva ce noi TOȚI putem face unul pentru celălalt - pentru partenerii noștri, pentru copiii, prietenii, vecinii și chiar pentru străinii care intră în vorbă cu noi în timp ce călătorim cu autobuzul spre locul nostru de muncă.
Iată lecțiile pe care le-am învățat de la Ann și de la alții care mi-au oferit sprijin ocrotindu-mi spațiul .
- Dați-le oamenilor permisiunea de a se încrede în propria lor intuiție și înțelepciune. Atunci când o ajutam pe mama în ultimele ei zile de viață, nu aveam niciun fel de experiență pe care să ne bazăm, și totuși, intuitiv, știam ceea ce avea nevoie. Știam cum să îi ducem trupul fragil până la baie, știam cum să stăm împreună și să îi cântăm imnurile ei preferate, și știam cum să o iubim. Știam chiar și când era momentul să îi administrăm medicamentul pentru a-i ameliora durerea. Într-un mod foarte blând. Ann ne-a învățat că nu trebuia să facem lucrurile după nu știu ce protocol oarecare - trebuia doar să avem încredere în intuiție și în înțelepciunea pe care o acumulasem de-a lungul multor ani în care o iubisem pe mama.
- Oferiți-le oamenilor doar atâta informație cât pot procesa. Ann ne-a oferit instrucțiuni simple și ne-a lăsat câteva broșuri, dar nu ne-a copleșit cu mult mai multe informații decât puteam procesa în timpul dureros de jale în care ne aflam. Prea multă informație ne-ar fi lăsat cu sentimentul că suntem incompetenți și nevrednici.
- Nu le luați puterea. Atunci când luăm puterea luării de decizii din mâinile oamenilor, îi lăsăm simțindu-se inutili și incompetenți. Poate că vor exista momente când va trebui să intervenim și să luăm decizii grele pentru alte persoane (spre exemplu atunci când avem de-a face cu o dependență de substanță, o adicție, și intervenția va fi singurul lucru care le va salva viața), dar aproape în orice altă situație, oamenii au nevoie de autonomia de a lua propriile lor decizii (chiar și copiii noștri). Ann a știut ce aveam nevoie pentru a ne simți împuterniciți să ne luăm deciziile în privința mamei noastre, și în felul acesta și-a oferit întotdeauna sprijinul, dar nu a încercat niciodată să ne controleze.
- Ține-ți ego-ul departe. Aceasta este o cerință grea. Cu toții suntem prinși în capcana aceasta din când în când - atunci când începem să credem că succesul cuiva este dependent de intervenția noastră, sau atunci când credem că falimentul lor are repercursiuni negative asupra noastră, sau atunci când suntem convinși că indiferent de emoția pe care ei aleg să o descarce asupra noastră, este vorba despre noi înșine, nu despre ei. E o capcană în care am alunecat și eu însămi uneori când predatu.. Devin oarecum mai concentrată asupra succesului meu (Mă plac studenții mei? Reflectă notele lor abilitățile mele de predare? etc) decât asupra succesului studenților mei. Dar asta nu e de folos nimănui - nici măcar mie. Pentru a-i sprijini cu adevărat în creșterea lor, trebuie să îmi țin ego-ul meu departe și să le creez spațiul unde să aibă oportunitatea de a crește și de a învăța.
- Ajută-i să se simtă suficient de în siguranță pentru a putea falimenta. Atunci când oamenii învață, cresc sau trec prin doliu sau tranziție, vor face cu siguranță o serie de greșeli în drumul lor. Atunci când noi, ca și ocrotitori ai spațiului lor, ne reținem judecata și nu le inducem sentimentul rușinii, le oferim oportunitatea de a descoperi resursele necesare pentru a avea curajul de a-și asuma riscuri și perseverența de a merge mai departe chiar dacă au dat greș.Atunci când le transmitem că eșecul este pur și simplu parte a călătoriei și nu sfârșitul lumii, ei își vor petrece mai puțin timp plângându-și de milă și mai mult timp învățând din greșeli.
- Oferiți călăuzire și ajutor prin umilință și chibzuință. Un ocrotitor înțelept al spațiului știe când să nu ofere călăuzirea (de exemplu atunci când aceasta l-ar face pe celălalt să se simtă prost și nelalocul lui) și când să o ofere cu blândețe (de exemplu atunci când o persoană vă cere sfatul sau e prea dezorientată pentru a ști ce să ceară). Cu toate că Ann cu ne-a luat autoritatea autonomiei, ea a venit și s-a oferit să îi facă mamei baie și alte câteva momente provocatoare în îngrijirea ei. Aceasta a fost o ușurare pentru noi, pentru că nu aveam experiență și nu doream să o punem pe mama într-o poziție în care să o facem să se simtă rușinată (de exemplu să fie văzută dezbrăcată de către copiii ei). Acest mod de comportament trebuie să îl adoptăm cu toții atunci când ocrotim spațiul altora. Recunoașterea domeniilor în care ei se simt cei mai vulnerabili și incapabili și să le oferim ajutorul potrivit fără să îi facem să se simtă rușinați necesită exercițiu și multă umilință.
- Creați un recipient pentru emoții complexe, frică, traumă etc. Atunci când oamenii simt că sunt ocrotiți într-un mod mai profund decât sunt obișnuiți, se simt suficient de în siguranță pentru a permite emoțiilor complexe să erupă la suprafață, emoții care în mod obișnuit rămân ascunse. Cineva care este experimentat în ocrotirea spațiului știe că acest lucru se poate întâmpla și va fi pregătit să îl ocrotească într-un mod gentil, susținător și lipsit de judecată. În The Circle Way, discutăm despre „ocrotirea cadrului” pentru oameni. Cercul devine spațiul unde oamenii se simt suficient de în siguranță să fie frânți, fără să se simtă rușinați de ceilalți din încăpere. Cineva se află întotdeauna acolo pentru a oferi putere și curaj. Nu este o muncă ușoară, și este o lucrare pe care continui să învăț tot mai multe în această privință, pe măsură ce conversațiile pe care le port sunt tot mai provocatoare. Nu putem să o facem fără să devenim și noi înșine emoționali, dacă nu am parcurs deja drumul anevoios de a analiza propriile noastre trăiri; sau dacă nu avem încredere în oamenii pentru care ocrotim spațiul. În cazul lui Ann, ea a făcut asta manifestând tandrețe, compasiune și încredere în noi. Dacă ar fi avut față de noi o atitudine care nu ne-ar fi oferit încredere că e capabilă să facă față situațiilor dificile sau că nu se teme de moarte, nu am fi fost în stare să avem în ea încrederea care am avut-o.
- Permiteți-le oamenilor să ia decizii diferite și să aibă o experiență diferită de cea pe care ați avea-o voi în locul lor. Ocrotirea spațiului înseamnă să respecți diferențele celuilalt și să recunoști că tocmai acele diferențe îi pot determina să ia alte decizii decât am lua noi. Uneori, spre exemplu, iau decizii bazate pe norme culturale pe care noi nu le înțelegem din experiența noastră proprie. Atunci când ocrotim spațiul cuiva, renunțăm la control și respectăm diferențele. Acest lucru a fost evident, spre exemplu, în modul în care Ann ne-a sprijinit în a lua decizii despre ce să facem cu trupul mamei după ce sufletul ei nu mai sălășluia în el. Dacă ar fi existat vreun ritual pe care noi am fi simțit că dorim să îl facem înainte de a-i fi luat trupul de lângă noi, am fost liberi să o facem în contextul intim la locuinței mamei noastre.
Ocrotirea spațiului nu este ceva ce am putea învăța să facem peste noapte, sau care să poată fi abordat în mod adecvat prin intermediul unei liste de sfaturi, precum ideile pe care vi le-am oferit în articolul de mai sus. Ci este o practică complexă pe care o dezvoltăm pe măsură ce o practicăm, și este unică fiecărei persoane și fiecărei situații.
Intenția mea este ca aceasta să fie o învățare continuă, pe viață, a ceea ce înseamnă să ocrotim spațiul altor persoane, iar dacă aveți o experiență diferită de a mea, și doriți să adăugați ceva la această postare, vă rog să o faceți într-un comentariu sau să îmi trimiteți un mesaj.
************
Această postare continuă să călătorească în jurul lumii și a fost prezentată în multe locuri interesante, inclusiv într-un articol de revizie al Harvard Business, Beyond Automation, și un articol în Grist Magazine, 48 hours that changed the future of the rainforest. Am acordat o serie de interviuri la radio, am dezvoltat ateliere de lucru și am vorbit la conferințe pe acest subiect. Dacă sunteți interesați să vorbesc la un eveniment pe care îl organizați, verificați programul meu de prezentări. Dacă sunteți interesați în a participa la o conferință sau un atelier de lucru, verificați următoarele evenimente din Australia, sau contactați-mă cu privire la crearea unui atelier de lucru potrivit organizației sau evenimentului pe care îl organizați. Acest articol a fost deja tradus într-o serie de limbi (prin voluntari):
Portugheză
Turcă
Germană
Rusă
Farsi
Spaniolă
Chineză
Italiană
Alte articole pe tema ocrotirii spațiului („holding space”):
How to hold space for yourself first
What’s the opposite of holding space?
Sometimes holding space feels like doing nothing
Sometimes you have to write on the walls: Some thoughts on holding space for other people’s personal growth
On holding space when there is an imbalance of power and privilege
Leave space for others to fill your needs
What the circle holds
An unresolved story that I don’t know how to tell
Holding liminal space (moving beyond the cliché into deeper space)
Dacă doriți o versiune pdf pentru printare și/sau doriți să oferiți articolul și altora, îl puteți downloada aici. Sunteți bineveniți să îl împărtășiți și altora, dar dacă doriți să republicați orice fragment din acest articol, vă rog contactați autoarea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu