Doliul la copii - influența vârstei


Doliul la copii: cum este influențată înțelegerea lor de vârstă
Am o fiică în vârstă de trei ani. Felul în care ea vede viața este încântător. Totul este roz și strălucitor.
Ieri a venit la mine cu o față sceptică și m-a întrebat „Unde este mama ta?”
Hmmm… Am tăcut vreme de câteva clipe, întrebându-mă de unde îi venise întrebarea aceasta. Apoi i-am răspuns, simplu, „A murit.”
„Oh,” a spus ea. „Mă întreb când o să se scoale și o să se simtă mai bine” și cu asta, dusă a fost, iar eu am rămas dusă pe gânduri, visând la ce frumos ar fi fost să fim iarăși trei pentru o vreme.  
————————————————————————–
Vârsta are un rol hotărâtor asupra modului în care copiii înțeleg și reacționează la moartea unui membru din familie, a unui prieten, a unui animal sau a cuiva apropiat. E bine de știut cam pe unde se situează copilul nostru din punct de vedere al nivelului de dezvoltare. Acest articol te va ajuta să înțelegi mai bine modul în care ei înțeleg pierderea și te va ajuta să faci alegerile potrivite în ce privește limbajul și intervențiile pe care le vei face.
Sigur că vârsta singură nu te va ajuta să prezici cu exactitate modul în care va reacționa copilul tău, pentru că un rol important îl joacă și alți factori. Nivelul de maturitate, experiențe din trecut, nivelul de educație, statutul socio-economic, zona unde locuiți (în lume), precum și accesul pe care îl aveți la forme de suport  - sunt doar câțiva dintre factorii care ne influențează în final pe noi toți.
Sfatul nostru cu privire la copilul de orice vârstă și din orice context este să faceți următoarele:
  1. Afirmă-i prezența, importanța, dreptul la opinie și sentimentele pe care le are.
  2. Ai răbdare și păstrează o atitudine deschisă. Dă-le voie să jelească în modul lor propriu.
  3. Fii disponibil - așează-te împreună cu copilul tău, ascultă-l și răspunde-le la întrebări.
  4. Dă-le asigurări cu privire la faptul că circumstanțele care au condus la deces au fost extreme și e puțin probabil ca vreun alt adult să decedeze curând în cercul vostru de apropiați (asta în cazul în care este adevărat, desigur.)
  5. Lasă-i să înțeleagă că o gamă variată de emoții sunt acceptabile și firești.
  6. Validează-le sentimentele și nu le bagateliza.
  7. Ia legătura cu alți adulți implicați în viața lor - profesori, învățători, educatori, consilieri școlari, anternori.

Am alcătuit de asemenea o listă de răspunsuri tipice în perioada de doliu, funcție de vârstă. Subliniem din nou, fiecare copil este diferit și nu putem cuantifica toate calitățile unice și individuale ale copilului tău. Dacă copilul tău reacționează într-un mod care ți te îngrijorează, considerăm că este bine să discuți întrebările și îngrijorările tale cu un profesionist - cum ar fi un medic pediatru, un consilier școlar sau un psiholog specializat pe problemele copiilor.

Reacții tipice la doliu funcție de vârstă:

o-1 ani:

* Copilul nu are abilitatea de a conceptualiza moartea
* Capacitatea lui de memorie pentru relații specifice nu este dezvoltată încă. Dacă persoana care a murit nu a fost deosebit de apropiată, e posibil să nu aibă nici un fel de reacție.
* Copilul poate fi conștient că ceva e diferit sau lipsește.

1-2 ani:

* Copilul nu înțelege finalitatea morții
* Copilul are o gândire concretă. Poate să ți se pară derutant să îi explici moartea într-un mod direct, dar eufemismele și metaforele for produce și mai multă confuzie și derută. Oferă-i explicații simple și clare.
* Dacă este suficient de mare să pună întrebări, e posibil să întrebe unde se află persoana decedată și când se va întoarce.
* Copilul probabil nu va înțelege că există factori care sunt dincolo de capacitatea noastră de control și nu vor înțelege motivul din care persoana a ales să plece, mai ales dacă cel decedat este adult. Ai grijă să îi explici că moartea și plecarea nu este alegerea celui drag (abordarea decesului prin suicid este un subiect aparte).
* Copilul nu este prea mic pentru a simți stresul și emoțiile pe care le trăiesc adulții din viața lor.
* Alege să păstrezi rutina normală din viața lor - le vei oferi astfel un sentiment de siguranță, normalitate și confort.
* Oferă-i atenție și oferă-le mereu reasigurarea că este iubit, apreciat și în siguranță.
Semnele de distres pot include iritabilitate și plâns, modificări în ritmul de somn și alimentație și/sau retragerea. Dacă acestea sau orice alte tipare de comportament te îngrijorează, e bine să alegi să cauți sfatul unui pediatru sau al unui psiholog specializat în problemele copiilor.

2-4 ani:

* Copilul nu înțelege încă finalitatea morții și o poate percepe ca pe un act de abandonare.
* Copilul înțelege moartea ca fiind reversibilă și nu permanentă. În ochii lui cel decedat este pur și simplu bolnav, sau doarme și se poate face bine sau să se trezească.
* E posibil să îți pună aceeași întrebare iar și iar; ai răbdare și oferă-i explicații clare și oneste.
* E posibil ca copilul tău să nu aibă cuvinte suficiente pentru a-ți explica ceea ce simt. Probabil vei vedea manifestări ale tristeții în comportamentul lor, și în felul în care se joacă cu jucăriile sau desenează.
* Copilul poate experimenta anxietatea de separare. Atunci când trebuie să lași copilul undeva, e bine să îl pregătești dinainte că îl vei lăsa pentru o perioadă limitată și oferă-le consolarea precum și precizarea concretă a momentului când te vei întoarce după el.
* Copilul poate percepe absența persoanei într-un mod intens într-un anumit moment, iar în clipa următoare să își reia jocul lipsit de orice grijă.
* Copilul va simți modificările de obiceiuri și rutină. Oferă-i reasigurare, consolare și o grijă consistentă.
Semnele de distres pot include comportamente regresive în ce privește somnul, folosirea oliței și/sau mâncatul. Pot deveni foarte lipicioși, pot părea iritabili, confuzi sau să aibă coșmaruri.  Dacă acestea sau orice alte tipare de comportament te îngrijorează, e bine să alegi să cauți sfatul unui pediatru sau al unui psiholog specializat în problemele copiilor.

4-9 ani:

* Copilul începe să își dezvolte abilitatea de a simți vinovăția. Sentimentul de vinovăție poate fi foarte derutant pentru ei și se pot simți vinovați pentru cele mai ciudate lucruri.
* „Gândirea magică” o întâlnim în jurul vârstei de 4 ani. În această perioadă copilul poate crede că gândurile și dorințele sale se pot întâmpla aievea. Din acest motiv copilul se poate simți în mod nerezonabil vinovat de moartea cuiva pentru că a gândit sau și-a dorit la un moment dat moartea cuiva (Spre exemplu: Sunt răspunzător de moartea cuiva pentru că i-am spus mamei mele că aș vrea ca ea să plece și să nu mai fie.)
* Copilul poate fi interesat în procesul morții și să pună întrebări „De ce” sau „Cum” s-au întâmplat lucrurile. Întrebările pot fi repetitive.
* Copilul începe să înțeleagă faptul că moartea nu este reversibilă și nici temporară, dar pot continua să creadă că moartea se întâmplă doar unora dintre oameni și nu li se va întâmpla lor.
* Moartea este adesea personificată în lucruri precum stafiile și monștrii.
* Copilul nu are limbajul suficient de dezvoltat pentru a-și exprima emoțiile. Pot avea sentimente foarte intense dejale sau pierdere,  dar nu reușesc să le exprime în moduri eficiente. Sentimentele lor pot varia de la furie la frustrare.
* Jocul simbolic folosind povestiri și desenul poate fi util.
* Copilul poate avea nevoie de permisiune și încurajare să jelească. Încurajeazăi exprimarea sentimentelor prin discuții, joc sau manifestări fizice.
Semnele de distres pot include regresiile, coșmarurile, tulburările de somn și/sau modificări în alimentație. Se pot angaja în jocuri violente. E posibil să încerce să preia rolul celuir decedat. Dacă acestea sau orice alte tipare de comportament te îngrijorează, e bine să alegi să cauți sfatul unui pediatru sau al unui psiholog specializat în problemele copiilor.

9-12 ani:

* Copilul înțelege finalitatea morții și că în final fiecare dintre noi va muri, însă ei pot continua să aibă o reacție de negare că li se va întâmpla și lor personal (murim cu toții, nu?)
* Copilul e curios de aspectele fizice ale morții – cum arată corpul celui decedat? pot să îl ating? etc. Oferă-i explicații clare și directe.
* Copilul știe modul în care să își exprime sentimentele și emoțiile, dar poate alege să nu o facă. Încurajează-l să își exprime sentimentele cu care se confruntă, oricare ar fi ele.
* Copilul poate fi preocupat de modul în care alții reacționează la moarte. Cum e corect să reacționezi? Cum ar trebui el să reacționeze?
* Implică-l. Dă-i voie să își exprime părerea și lasă-l să aibă un cuvânt de spus în ce privește deciziile legate de înmormântare, serviciile comemorative, posesiile celui răposat, etc.
Semnele de distres pot include probleme la școală, retragerea din relațiile cu prietenii, tendința de a se da în spectacol, tulburări de alimentație și/sau somn, o preocupare exagerată față de corpul lor, și/sau derută cu privire la rolul propriu. Dacă acestea sau orice alte tipare de comportament te îngrijorează, e bine să alegi să cauți sfatul unui pediatru sau al unui psiholog specializat în problemele copiilor.
.

12-20 ani și peste: vezi și postarea Doliul la adolescenți (în curând)

* Copilul este capabil să aibă o perspectivă mai aproape de cea a unui adult cu privire la moarte.
* Implic-l. Permite-i să își exprime părerea și să ia decizii cu privire la înmormântare, serviciile de comemorare sau cu privire la posesiile celui decedat, et c.
* Copilul este capabil să gândească abstract cu privire la moarte și să se relaționeze la concepte înrudite cum ar fi viața de apoi.
* Copilul poate încerca să înțeleagă lucrurile, să filozofeze și/sau să caute o semnificație pentru propria viață.
* Modul lui de jelire poate fi tradițional - tristețe extremă, mânie sau negare. Chiar dacă sunt capabili să își exprime suferința, pot alege să nu o facă.
* Copilul poate da impresia că face față foarte bine la situație când în realitate lucrurile să fie diferite.
* Copilul se poate simți silit să se poarte ca și consolator pentru copii mai mici sau pentru adulți.
* Fii disponibil, ascultă și încurajează-l să vorbească despre ceea ce simte. Nu încerca să bagatelizezi ceea ce îți împărtășește.
* Oferă-i un bun exemplu vorbind tu însuți despre sentimentele tale cu privire la moarte (fără a-i pune în situația de a-ți deveni consolator).
* Copilul poate fi mai dispus să vorbească despre jalea sa cu cineva din afara familiei. Tabere pentru cei îndoliați și grupurile de suport pentru perioada de doliu pot fi utile.
* Copilul poate acționa sau să se angajeze în comportamente periculoase precum asumarea de riscuri neraționale, consum de droguri, alcool, etc.
Semnele de distres pot include probleme la școală, depresie, manifestări ale furiei, gânduri suicidale, încălcarea de reguli, confuzie în ce privește rolul propriu și/sau a se da în spectacol. Dacă acestea sau orice alte tipare de comportament te îngrijorează, e bine să alegi să cauți sfatul unui pediatru sau al unui psiholog specializat în problemele copiilor.
Am prezentat o mulțime de concepte în această postare; dacă ai întrebări specifice despre un concept anume pe care l-ai întâlnit aici, ne poți scrie un e-mail direct.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Concept nou - "Holding Space"

Prof. John Ionescu si Spezialklinik din Neukirchen, Germania.

Lectii de viata