Experiente

Ne gandim oare vreodata la ce inseamna sa fii... sa traiesti... sa experimentezi... cum te simti atunci cand...? Nu prea. Sau ne trezim in mijlocul unui context care ne ravaseste, sau pe mine ma ravaseste, pana intr-atat incat ma trezesc asezata pe un scaun, stupefiata, coplesita, de ceea ce tocmai am trait, nevenindu-mi să cred că unii oameni au trecut şi ei pe acolo înaintea mea, şi nu mi-am putut închipui niciodată că se simţiseră aşa... pentru că probabil nu am prea avut eu urechi să îi aud sau ascult...
Am găsit articolul ăsta - genial. L-am tradus pentru voi.

sursa - https://www.wsj.com/articles/doctors-feel-what-its-like-to-be-in-the-icu-1507558356

Doctors Feel What It’s Like to Be in the ICU

Immersive art project lets Mount Sinai staff hear noises and feel confined like intensive-care brain trauma patients; a new view of treating unconscious patients

Artista Shannon Yee îl pregăteşte pe Steven Yung, un pediatru specialist in terapie intensivă de la Spitalul Mount Sinai, să asculte o înregistrare, o parte a unei piese de artă care recrează ceea ce a experimentat ea însăşi ca pacient cu traumatism cerebral internată într-o secţie de ATI SASHA MASLOV pentru THE WALL STREET JOURNAL



Îmbrăcată ca asistentă, Shannon Yee ne întâmpină pe noi, cei opt, în timp ce intrăm
într-o încăpere din cadrul departamentului de reabilitare al Spitalului Mount Sinai.
Ne dă nişte documente la completat şi ne prinde fiecăruia câte o brăţară de spital la
încheietura mâinii. Iată ce pregătire avem cei din grup: un medic pediatru, un fizio-
terapeut, o asistentă şi un terapeut ocupaţional.
Ne conduce pe fiecare la câte un pat scund, acoperit cu aşternuturi albe, ca un pat
obişnuit de spital.
- În următorul ceas veţi sta întinşi, ne explică ea, şi veţi avea parte de o lucrare de
artă imersivă, prin care veţi experimenta primele 18 luni din viaţa mea [după un
traumatism cerebral].
Ms. Yee brought her immersive art project to Mount Sinai in New York so hospital staff could experience what it is like to be in the ICU.
Doamna Yee şi-a adus proiectul de artă imersivă la Spitalul Mount Sinai din New York aşa
încât profesioniştii din domeniu să poată simţi pe pielea lor cum este să fii internat în ATI.
FOTO: SASHA MASLOV pentru THE WALL STREET JOURNAL
- Vă rog să vă scoateţi încălţămintea, să vă întindeţi pe pat, să vă acoperiţi cu pătura
şi atât, ne spune ea. Eu voi face restul.
Ea se apropie de fiecare dintre noi şi ne pune o mască pentru somn peste ochi şi câte
o pereche de căşti în urechi. O vreme e linişte. Iar apoi, un zgomot infernal.
Preţ de 48 de minute suntem imersaţi în lumea experimentată de doamna Yee după ce
a suferit o infecţie foarte rară a creierului care a adus-o în stare critică şi a determinat
o internare de nouă săptămâni în spital. Acest experiment are menirea de a le oferi
oamenilor o idee despre ce înseamnă să trăieşti cu o leyiune cerebrală, şi să fii
imobilizat într-o secție de ATI, precum și drumul dificil al reabilitării.
În ceea ce doamna Ms. Yee descrie drept fiind o lucrare de artă în esență audio, vocile
medicilor și asistentelor precum și ale partenerului ei se aud mereu de aproape, sau
mai de departe, iar firul gândurilor ei se derulează permanent în fundal. O explozie
semnalează una din cele două intervenții de craniotomie pe care le-a suferit. Ascultăm
la momentele când a fost spălată de o asistentă, sunetele îndepărtării capselor post-
operator de pe scalp, felul în care a fost mereu înțepată de ace, și cum a învățat să
meargă din nou. Spre finalul materialului, ea este acasă, în plin proces de recuperare.
- Unu, doi, trei. Lăsați-vă timp cu îndepărtarea măștii de pe ochi precum și a căștilor,
ne spunea ea blând, atingându-ne pe fiecare ușor pe umăr.
Hospital staff at Mount Sinai took part in Ms. Yee’s project recently.
Membrii ai închipei de îngrijire de la Mount Sinai care au participat recent la proiectul doamnei 
Yee fOTO: SASHA MASLOV pentru THE WALL STREET JOURNAL
Puțin amețiți și dezorientați, reușim să ne ridicăm cinci minute mai târziu.
Proiectul „Reassembled, Slightly Askew,” s-a născut din experiența doamnei Yee
care s-a îmbolnăvit de sinuzită, care a generat mai apoi un empiem subdural (o colecție cu
puroi la nivelul meningelui) sau o infecție localizată în interiorul calotei craniene, și asta la
vârsta de 30 de ani. Dramaturg și producător, a trecut printr-o comă, o paralizie temporară a
jumătății stângi a corupuli și a trecut printr-un program complex de reabilitare.
Femeia, în prezent de 39 de ani, locuiește în Belfast, Irlanda, împreună cu partenerul ei
de viață și copilașul lor de 15 luni. Timp de 5 ani, împreună cu o echipă formată din alți patru
cercetători a făcut un studiu și a produs o operă de artă. Aceasta se află din 2015 într-un tur
prin Marea Britanie, Iralnda și de curând, Canada.
Robert McConnell, neurochirurgul doamnei Yee la Royal Victoria Hospital din Belfast, spune
că afecțiunea ei este una rară, cu care se întâlnesc de cel mult 2-3 ori pe an, într-o populație de
1,9 milioane persoane.
Lisa Spielman, a consulting statistician for the Brain Injury Research Center in Mount Sinai’s rehabilitation unit, wore an eye mask and headphones as part of Ms. Yee’s work last week.
Lisa Spielman, statistician în cadrul Centrului de cercetare al traumatismelor cerebrale (Brain Injury 
Research Center) din cadrul departamentului de reabilitare de la Mount Sinai, a purtat o mască peste
ochi și căști, ca parte a acțiunii doamnei Yee de săptămâna trecută. FOTO: SASHA MASLOV PENTRU
THE WALL STREET JOURNAL
Dr. McConnell a fost consultat în vederea realizării lucrării, precum și asistenta și neuro-psihologul care s-au ocupat de doamna Yee. Toate vocile au fost înregistrate de actori.
„Adesea când vedem oameni inconștienți, sau oameni care încep să își revină dintr-o stare
comatoasă, poate fi foarte dificil să înțelegem ceea ce simt acești oameni sau să înțelegem
impactul pe care îl au uneori și lucruri minore pe care li le spunem,” spune Dr. McConnell.
Expoziția de la Mount Sinai este prima de acest fel din spital și din Statele Unite. Pentru 2 săptămâni, 160 de angajați, majoritatea din departamentul de reabilitare, au trecut prin acea încăpere specială, pentru a experimenta ceea ce simt pacienții lor.
Doamna Yee speră să aducă producția ei și în alte spitale. Personalul de la Mount Sinai completează
în prezent sondaje pentru a evalua eficiența experimentului, pentru a stabili dacă spitalul va readuce
acest proiect și în alte departamente, la o scală mai largă. A beneficiat de finanțare de la Wellcome
Trust, o mare fundație caritabilă britanică, pe lângă altele. Granturi oferite de Mount Sinai au adus
fonduri suplimentare, care au permis aducerea proiectului în cadrul spitalului lor.
Pentru a obține efectele speciale neobișnuite, doamna Yee a lucrat într-un laborator sonic
din cadrul Queen’s University din Belfast. „Sunt microfoane peste tot, în felul acesta poți emite
pe o rază de 360 de grade și apoi să le înregistrezi, să le manipulezi și să le capturezi,”
spune doamna Yee. Efectul este o cacofonie de sunete, mai îndepărtate, mai apropiate,
unele vin de sus, altele de jos.
Participants lie for almost an hour in Ms. Yee’s piece, which she calls ‘Reassembled, Slightly Askew.’
Participanții stau întinși pentru aproape o oră în piesa orchestrată de doamna Yee, piesă pe care ea o numește „Reassembled, Slightly Askew.” [Reasamblat, puţin pieziş] PHOTO: SASHA MASLOV FOR THE WALL STREET JOURNAL
Unii participanți au afirmat că
au fost uluiți de cât de multă infor-
mație a absorbit doamna Yee în acea
stare inconștientă, când echipa
medicală presupunea că nu putea
auzi nimic din ceea ce spuneau..
„Trebuie să continuăm să personali-
zăm pacientul,” spune Steven Yung,
un pediatru de terapie intensivă de
la Mount Sinai, care a experimentat
lucrarea aceasta săptămâna trecută.
„Chiar dacă avem medicamente foarte
bune și metode terapeutice care pot
menține pacientul complet adormit, există o mulțime de lucruri care continuă să se
întâmple,” spune el. „Și suntem învățați și știm asta, dar experimentarea acestor
lucruri sunt ceva cu totul diferit.”
Dr. Yung susține că această lucrare l-a făcut și mai conștient de cât de multă gălăgie
poate fi uneori în unitățile de terapie intensivă. „Cred că mai avem mult de lucru la
ceea ce înseamnă sunet constructiv, la ce anume este un sunet terapeutic pentru
pacient, și ce nu.,” spune el.
Jaimie Porter, ergoterapeut care lucrează în unitatea de reabilitare după traumatisme
cerebrale, susține că a fost uimită de cât de repetitive erau unele dintre întrebări.
„Avem tendința de a pune mereu același gen de întrebări, indiferent dacă avem sau nu
un motiv pentru asta,” spune ea. „E un proces de evaluare și desigur, dorești să vezi
progresul, să poți să îi arăți pacientului că intervențiile tale chiar sunt eficiente. Dar
poate că în privința asta putem schimba câte ceva, pentru a nu mai fi atât de impersonal.”
Andrea Johnston, ergoterapeut senior, a contribuit la facilitarea discuțiilor pe marginea
operei de artă, după încheierea fiecărei sesiuni. Într-o zi, săptămâna trecută, a devenit
foarte emotivă discutând despre modul în care acest proiesc i-a schimbat modul în care
își desfășoară activitatea.
„Am acum o memorie viscerată pe care o port cu mine,” spune dânsa în cadrul discuției pe
care a condus-o. „Voi încerca să îmi aduc aminte de fiecare dată când trec pragul pentru a
intra în salonul unui pacient. Sincer, simt totul profund, mă simt diferit în departamentul de
terapie intensivă acum.”
Îi puteți scrie lui Sumathi Reddy pe adresa sumathi.reddy@wsj.com
Erată:
Shannon Yee și-a adus proiectul de artă imersivă la spitalul Mount Sinai
O versiune anterioară a acestui articol a identificat-o în mod eronat drept fiind doamna Lee în
două dintre fotografii. (10 oct, 2017)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Concept nou - "Holding Space"

Cum sa vorbim despre moarte

Ganduri bune, ganduri rele