"Ingrijirile paliative trebuie sa fie mai accesibile!" (Ministrul sanatatii Australia)
Sursa: http://www.smh.com.au/national/health/health-minister-brad-hazzard-seeks-advice-from-palliative-care-specialists-20170426-gvszty.html
„El chiar nu se aștepta să moară cu adevărat, nimeni nu discutase asemenea lucruri cu el,” spune Dr. Cigolini.
Studii arată că îngrijirea paliativă nu doar că face ca ultimele luni de viață să fie mai confortabile, ci pot în același timp să prelungească viața prin reducerea depresiei și a anxietățăii, și reduc costurile reușind să ajute pacienții mai mult timp în afara spitalului.
Îngrijirile paliative ameliorează calitatea vieții pentru pacienții cu boli amenințătoare de viață oferindu-le ușurare din durere și din alte simptome, și nu intenționează nici să amâne, dar nici să grăbească moartea.
Însă medicii de îngrijiri paliative spun că adesea ei nu sunt implicați în îngrijirea pacienților decât în ultimele zile sau ceasuri de viață, iar până în acel moment pacienții au urmat o sumedenie de terapii costisitoare cu multe efecte secundare chinuitoare.
Ministerul sănătății din Australia,Brad Hazzard, a căutat sfatul profesioniștilor prin intermediul câtorva forumuri comunitare pentru a crește accesul la îngrijiri paliative.
Peste jumătate din toate decesele în Australia survin în spital, cu toate că peste 70 de procente din populație afirmă că ar prefera să moară acasă.
„Câteva dintre probleme sunt extrem de evidente, dar provocatoare,” afirmă Hazzard.
„Avem o mulțime de specialiști care încearcă să mențină oamenii în viață - și gândul de a le oferi o moarte bună nu le vine decât, poate, prea târziu.”
Dr. Cigolini a spus că medici specialiști precum medicii de terapie intensivă, cardiologii și pneumologii ar trebui să beneficieze de training în îngrijiri paliative încă de pe băncile facultății și pe tot parcursul pregătirii lor profesionale postuniversitare.
Este un fapt obișnuit pentru pacienți fără nicio șansă de vindecare să primească tratament activ până în ziua în care decedează, a afirmat ea.
„Uneori medicii nu au limbajul cuvenit pentru a pregăti pacienții de deces. Și acest lucru nu se datorează faptului că medicul nu poate fi deranjat sau că nu i-ar păsa.”
Medicul șef al departamentului de îngrijiri paliative din cadrul spitalului St. Vincent Richard Chye spune că o mare parte din munca ce se desfășoară în spitalele publice este inutilă.
„Există chirurgi care efectuează intervenții chirurgicale despre care toți specialiștii în îngrijiri paliative știu că sunt o pierdere de vreme, motivul din care se întâmplă acest lucru este acela că medicii nu știu cum să spună nu,” spune Dr. Chye. „Se tem să spună nu.”
„Suntem o societate care neagă vehement moartea. Suntem un sistem de sănătate care neagă vehement moartea”
Asistenta de îngrijiri paliative Linda Ora spune că atunci când a vizitat cămine de îngrijire a vârstnicului, rezidenții și familiile lor adesea nu discutaseră decizii legate de finalul vieții cu echipa de îngrijire de acolo.
„Personal, simt că îngrijirile paliative ar trebui să fie socotite o abordare standard pentru facilitățile de îngrijire a vârstnicului, și nu simt că se și întâmplă asta în prezent,” spune doamna Ora.
Cu toate că majoritatea familiilor au dorit ca echipajele medicale să facă tot ce le stă în putință să trateze infecțiile și simptomele care au apărut, majoritatea pacienților au preferat să moară confortabil acasă decât să urmeze tratament activ atunci când au avut de ales, a afirmat ea.
Ministrul sănătății (australian) Brad Hazzard cere sfatul specialiștilor în îngrijiri paliative
-
Harriet Alexander
Tânărul bărbat nu avea destul aer și avea dureri în momentul în care s-a prezentat la unitatea de primiri urgențe a spitalului Royal Prince Alfred.
Urmase tratament pentru cancer osos și cu toate că starea lui generală nu se îmbunătățise, el spera ca lucrurile să se amelioreze considerabil odată ce începea imunoterapia.
Ei i-a revenit datoria de a-i spune că era pe moarte și să îl pregătească pentru evenimentul care a survenit trei săptămâni mai târziu.
Urmase tratament pentru cancer osos și cu toate că starea lui generală nu se îmbunătățise, el spera ca lucrurile să se amelioreze considerabil odată ce începea imunoterapia.
Ei i-a revenit datoria de a-i spune că era pe moarte și să îl pregătească pentru evenimentul care a survenit trei săptămâni mai târziu.
„El chiar nu se aștepta să moară cu adevărat, nimeni nu discutase asemenea lucruri cu el,” spune Dr. Cigolini.
„Majoritatea medicilor de altă specialitate consideră că datoria lor este să mențină oamenii în viață și să încerce să îi trateze, cât mai mult cu putință, iar aceasta generează un cu totul alt gen de conversații cu pacienții.
„Mai ales în cazul pacienților tineri, acest domeniu este unul foarte provocator. Ei nu au structura de a oferi altceva acelor pacienți, și simt că dacă nu le oferă tratament agresiv, îi abandonează."Studii arată că îngrijirea paliativă nu doar că face ca ultimele luni de viață să fie mai confortabile, ci pot în același timp să prelungească viața prin reducerea depresiei și a anxietățăii, și reduc costurile reușind să ajute pacienții mai mult timp în afara spitalului.
Îngrijirile paliative ameliorează calitatea vieții pentru pacienții cu boli amenințătoare de viață oferindu-le ușurare din durere și din alte simptome, și nu intenționează nici să amâne, dar nici să grăbească moartea.
Însă medicii de îngrijiri paliative spun că adesea ei nu sunt implicați în îngrijirea pacienților decât în ultimele zile sau ceasuri de viață, iar până în acel moment pacienții au urmat o sumedenie de terapii costisitoare cu multe efecte secundare chinuitoare.
Ministerul sănătății din Australia,Brad Hazzard, a căutat sfatul profesioniștilor prin intermediul câtorva forumuri comunitare pentru a crește accesul la îngrijiri paliative.
Peste jumătate din toate decesele în Australia survin în spital, cu toate că peste 70 de procente din populație afirmă că ar prefera să moară acasă.
„Câteva dintre probleme sunt extrem de evidente, dar provocatoare,” afirmă Hazzard.
„Avem o mulțime de specialiști care încearcă să mențină oamenii în viață - și gândul de a le oferi o moarte bună nu le vine decât, poate, prea târziu.”
Dr. Cigolini a spus că medici specialiști precum medicii de terapie intensivă, cardiologii și pneumologii ar trebui să beneficieze de training în îngrijiri paliative încă de pe băncile facultății și pe tot parcursul pregătirii lor profesionale postuniversitare.
Este un fapt obișnuit pentru pacienți fără nicio șansă de vindecare să primească tratament activ până în ziua în care decedează, a afirmat ea.
„Uneori medicii nu au limbajul cuvenit pentru a pregăti pacienții de deces. Și acest lucru nu se datorează faptului că medicul nu poate fi deranjat sau că nu i-ar păsa.”
Medicul șef al departamentului de îngrijiri paliative din cadrul spitalului St. Vincent Richard Chye spune că o mare parte din munca ce se desfășoară în spitalele publice este inutilă.
„Există chirurgi care efectuează intervenții chirurgicale despre care toți specialiștii în îngrijiri paliative știu că sunt o pierdere de vreme, motivul din care se întâmplă acest lucru este acela că medicii nu știu cum să spună nu,” spune Dr. Chye. „Se tem să spună nu.”
„Suntem o societate care neagă vehement moartea. Suntem un sistem de sănătate care neagă vehement moartea”
Asistenta de îngrijiri paliative Linda Ora spune că atunci când a vizitat cămine de îngrijire a vârstnicului, rezidenții și familiile lor adesea nu discutaseră decizii legate de finalul vieții cu echipa de îngrijire de acolo.
„Personal, simt că îngrijirile paliative ar trebui să fie socotite o abordare standard pentru facilitățile de îngrijire a vârstnicului, și nu simt că se și întâmplă asta în prezent,” spune doamna Ora.
Cu toate că majoritatea familiilor au dorit ca echipajele medicale să facă tot ce le stă în putință să trateze infecțiile și simptomele care au apărut, majoritatea pacienților au preferat să moară confortabil acasă decât să urmeze tratament activ atunci când au avut de ales, a afirmat ea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu