Cum să vorbim cu copiii despre doliu şi moarte

Sursa: https://whatsyourgrief.com/talking-kids-death-grief-10-comprehensive-tips

Cum să vorbim cu copiii despre moarte și doliu - 10 sfaturi cuprinzătoare

Dacă te-ai oprit aici căutând o rețetă despre cum să vorbești cu copilul tău despre moarte și doliu, 

îmi pare rău, nu îți putem oferi așa ceva. Copilul tău este o persoană unică, situația voastră este una

unică, deci ceea ce vei spune și vei face va depinde de o serie de factori diferiți. Dar am câteva vești

bune:

(1) Ești un părinte iubitor și plin de compasiune, deci probabil că ai deja calitățile care îți sunt

necesare pentru a gestiona această situație

(2) Dacă ești un om demn de încredere, consecvent, plin de căldură și
onest, toate aceste calități vor fi mai bune pentru bună-starea copilului
tău decât a avea cuvintele perfecte și răspunsurile potrivite.

(3) Nu îți putem spune cu exactitate ce să spui, dar îți putem oferi
câteva sfaturi cu privire la conversația cu copiii despre moarte și doliu.

Ca o regulă generală numărul 1, ceea ce discuți 

cu copilul tău depinde de următoarele trei lucruri:

Ce vârstă are

Vârsta copilului va avea o influență serioasă asupra modului în care comunici cu copilul. Pe măsură ce 

copiii cresc, învață și se maturizează, capacitatea lor de înțelegere se schimbă, și va crește. Spre 

exemplu, atunci când vorbesc cu un copil mic, îi ofer răspunsuri simple și directe, în timp ce în cazul 

unui adolescent, este indicat să evaluați concepte mai complexe și mai abstracte. Vom vorbi despre 

aceasta aici, dar îți recomand să citești acest articol, Childhood Grief: The influence of age on 
understanding, (sau în românește aici) dacă nu cumva ai și făcut-o deja.

Cât de apropiați au fost de persoana decedată

Vom defini apropierea în două moduri (1) atunci când copilul a fost foarte apropiat de persoana
decedată - de exemplu un părinte, un bunic, un frate, sau (2) atunci când amintirea celui decedat
este o prezență constantă, chiar și atunci când copilul nu a avut o relație apropiată de acea persoană.
Exemple ale celui de-al doilea scenariu includ orice membru de familie mai apropiat, cum ar fi un
bunic, un frate sau un părinte, care a decedat înainte ca copilul să apuce să clădească o relație
cu acesta.

Dacă persoana care a decedat nu a fost un membru de familie apropiat, un prieten sau un membru al
comunității, veți vedea că este suficient să aveți una sau două conversații pe această temă. Dacă
persoana decedată a fost un membru apropiat de familie, un prieten sau un membru al comunității,
atunci va trebui să priviți prima conversație drept fiind începutul unui dialog mai lung pe această
temă, și nu o conversație singulară.

Chiar dacă conversația inițială despre moarte nu va fi foarte detaliată, așteptați-vă ca, pe măsură ce
copilul o procesează, și pe măsură ce capacitatea lor de a pune întrebări și de a înțelege se maturează,
(1) ei să dorească să știe mai multe despre cel drag, (2) să dorească să știe mai multe despre
circumstanțele în care a survenit moartea, și (3) să dorească să vorbească despre cel drag ca un semn
al păstrării unei legături transcendente.

Cât sunt de curioși

Dacă copilul are întrebări, este un semn că sunt curioși, că nu înțeleg sau că își caută o ancoră. Nu uitați,
doliul este un proces mai lung, iar copilul dumneavoastră s-ar putea să continue să proceseze
gândurile despre moarte mult timp după ce conversația pe care ați avut-o a încetat. Permiteți-i copilului
să pună întrebări în contextul conversației/conversațiilor dumneavoastră, și asigurați-vă că știu că
este în regulă să continue să pună întrebări și mai târziu, dacă simt nevoia aceasta. Nu fiți surprinși
dacă copilul pune aceeași întrebare iar și iar, s-ar putea să dorască să își clarifice modul în care înțeleg
cele petrecute, sau doresc o reasigurare că povestea nu s-a schimbat. Dacă credeți că vă este de folos,
puteți discuta împreună cu copilul împreună cu alți adulți, cărora acesta s-ar simți confortabil să le
adreseze întrebările pe care le are (cum ar fi o mătușă, un unchi, un frate adult, un lider religios etc).

Câteva sfaturi specifice despre cum să vorbim

cu copiii despre moarte și doliu:

#1: Evaluați capacitatea lor de înțelegere

Evaluați capacitatea de înțelegere a copilului a subiectului aflat în discuție; fie aflați ce înețeleg ei
că s-a întâmplat specific cu cel drag și/sau modul în care ei înțeleg conceptul de moarte. Mulți copiii
nu au mai avut nicio altă experiență anterioară cu moartea și poate că nu au nici cea mai mică idee,
sau au idei stranii despre ce se întâmplă atunci când o persoană moare.

Spre exemplu, în urmă cu câțiva ani, am întrebat-o pe fiica mea de 4 ani, Virginia, ce se întâmplă atunci
când mori.

Hmmmm…alte idei?

Bun, deci fetița mea de patru ani pare să știe că moartea are ceva de-a face cu trupul, dar dincolo de asta,
concepția ei pare să fie un amestec de imaginație și informații pe care le-a cules de ici, de colo (a urmărit
emisiuni de criminalistică? Habar nu am).

Vrei să o întrebăm deci pe Virginia la 7 ani?

La această vârstă, Virginia are deja o înțelegere mai complexă asupra morții. Are o vagă idee despre ce
se întâmplă , înțelege permanența morții, știe că oamenii simt emoții puternice atunci când moare cineva,
și are deja puncte de reper în viața reală.

E bine să evaluați ceea ce înțelege copilul despre acest subiect anume atunci când vă hotărâți să aveți
o discuție cu el pe această temă, pentru că vă va ajuta să alegeți care abordare este potrivită pentru el.
Nu spun că ar trebui să aveți o discuție academică cu un copil, ci că ar fi de folos să începeți discuția
întrebându-l despre gândurile și ideile care i se învârt deja prin cap.

O astfel de conversație poate lua multe forme. Iată câteva exemple:

• Dacă familia ta a experimentat moartea cuiva important, poți începe cu o întrebare specifică de genul:  
• „Știi de ce e tristă mami azi?”
• Dacă crezi că copilul are deja o oarecare idee despre ce s-a întâmplat (pentru că copiii sunt mult mai 
• sensibili la ceea ce gândești) l-ai putea întreba ceva de genul:
• „Ce știi despre ce se întâmplă acum?” sau „Ce crezi că s-a întâmplat?”
• Dacă discutați despre pierderea cuiva pe care ei nu l-au cunoscut, le-ați putea arăta o fotografie, sau
• ceva asemănător, și să îi întrebați ceva de genul:
• „Știi cine este acesta/aceasta?” sau „Acesta este fratele tău, a murit înainte să te naști tu. Știi 
• ce se întâmplă atunci când moare cineva?”

#2: Fiți onești și deschiși

Părinții își protejează copiii de durere și orice rău, fără discuție. dar uneori, acest instinct îi poate
determina pe adulți să greșească. A fi onest cu copiii despre un lucru atât de înfricoșător cum este
moartea poate părea periculos și dăunător, dar este un lucru deosebit de important să puteți fi
onești și deschiși.

Pune-te în locul copilului tău. Dacă ești curios, îngrijorat, sau te temi de ceva necunoscut, oare tu
reușești să te gândești la altceva? Tu cum te simți atunci când îți dai seama că cineva îți ascunde
ceva, e evaziv sau refuză pur și simplu să îți răspundă la întrebare? Te opreşti din frământare?
Mă aştept să îmi spui că „Nu!” Fie vei continua să te îngrijorezi, să îți pui întrebări, să rumegi, sau
îți vei trage propriile concluzii (probabil greșite). Nu porni de la presupunerea că atunci când
copilul tău este în poziția aceasta, nu vor face la fel.

Ești un adult care are grijă de el, prin urmare
copilul va privi la tine ca la cineva care îl poate
ajuta să  înțeleagă ce s-a înâmplat. Confuzia și
lipsa informației îl va lăsa pe copil confuz.
Chiar dacă acest adevăr simplu este sfâșietor,
fantezia necunoscutului poate fi și mai
înspăimântător pentru un copil.

Ceea ce vei spune depinde de situația în care
te afli, dar în general, vei încerca să ții cont de
nivelul de dezvoltare al copilului. Nu te gândi
că va trebui să le spui totul de la cap la coadă deodată, și nu le oferi mai multă informație decât pot
duce; să sperăm că se vor simți confortabil să îți pună întrebări și acum, și pe viitor. În cazul copiilor mici,
următoarele fraze pot fi potrivite.

„A murit și nu va mai fi alături de noi.”

“Trupul ei s-a stricat și nu a mai funcționat.” 

“El nu mai suferă, și nu mai simte nimic acum”

“Ea a luat prea mult medicament,” în situația unei supradoze. (Pentru mai multe informații                                            despre cum să le explicați copiilor moartea determinată de o supradoză, puteți citi acest articol,                                            sau în română aici)

„Suicidul este atunci când cineva face ceva ca trupul lui să nu mai funcționeze” în cazul                                                    unui suicid. (pentru mai multe informații despre suicid, citiți acest articol sau în română aici)

După explicarea unor noi concepte sau oferirea de noi informații, evaluați cum înțelege copilul
ceea ce i-ați spus și lăsați-i să pună întrebări.

# 3: Nu folosi eufemisme!

Oamenii folosesc în mod obișnuit eufemisme pentru a înlocui cuvinte sau fraze care îi fac să se
simtă inconfortabil. Mulți adulți nu se simt confortabil să vorbească despre moarte, chiar și atunci
când sunt între alți adulți. Acesta este motivul din care există aproximativ 200 de eufemisme legate
moarte și perioada de agonie premergătoare morții. Dar până la o anumită vârstă, copiii au o gândire
foarte concretă. Datorită acestei naturi literale a lor, eufemismele nu vor face nimic altceva decât
să producă și mai multă confuzie:

„Ea este într-un loc mai bun” = ea s-a dus într-un loc extraordinar

„Ea ne-a părăsit” = ea a plecat / ne-a abandonat și poate că se va întoarce, sau nu

„Ea doarme” = ea doarme și poate că se va trezi.

„Ea s-a dus să doarmă pentru totdeauna” = poate că nici eu nu mai trezesc dacă mă culc

„Ea a trecut la cele veșnice” = nu sunt sigur ce înseamnă asta

„Ea se odihnește în pace” = Ea doarme pe undeva liniștită

Știu că te-ai putea simți ispitit să folosești un eufemism atunci când le explici copiilor ce înseamnă
moartea, dar nu o face. Dacă doreși să vezi câteva exemple despre modul în care interpretează copiii
eufemisemele, citește acest articol în care am întrebat copiii ce înțeleg ei prin anumite eufemisme
folosite cu privire la moarte.

#4: Validează emoția lui

Adu-ți aminte că în doliu sunt permise o gamă foarte largă de emoții, și nu fi surprins dacă copilul nu
manifestă prea multe emoții, sau dacă se manifestă prin furie, îngrijorare sau teamă. Acceptați-i și
validați-i emoțiile, oricare ar fi ele.

#5: E în regulă să îi împărtășești emoțiile tale

În genere vorbind, a fi deschis cu privire la propriul tău doliu îi va
asigura copilului sentimentul de siguranță că el sau ea nu este singur
și că e acceptabil să simtă tot felul de tipuri de emoții ca răspuns
la o pierdere. Fii dispus să îți recunoști propriile sentimente dureroase
și fii deschis să discuți despre partea dificilă. Menținerea unui dialog
autentic, cald și suportiv, pregătești scena pentru a discuta despre doliu,
care se va schimba și se va modifica de-a lungul timpului, în zilele,
săptămânile și anii ce vor veni.

Acestea fiind spuse, oricât de dificilă ar fi prima conversație cu copilul
tău, îăncearcă să îți păstrezi calmul și controlul. Dacă te îngrijorezi că nu îți vei putea păstra cumpătul,
poate vei dori să îți pui puțin timp deoparte înainte de acea conversație, pentru a-ți procesa propriile
trăiri. Poate că vei dori să fii însoțit de un alt adult de încredere, fie pentru sprijin moral, fie pentru a
te ajuta să conduci această conversație dificilă.

#6: Nu judeca

Nu trebuie să îţi spun eu asta, dar copiii de o sinceritate cumplită. Uneori, lucrurile pe care le spun
te vor surprinde, pentru că comentariile lor sunt simple şi un rezultat al observației, străpung direct
inima, fie cuvintele pe care le aleg sunt oarecum copilărești. Dacă un copil spune ceva ce te surprinde
în contextul unei conversații despre moarte, nu îl face să se simtă stânjenit, rușinat sau că a greșit.

Iată câteva situații care i-ar putea lua prin surprindere pe adulți atunci când discută cu copiii
despre moarte:

• dacă copilul are curiozități specifice spre aspectele fizice ale morții
• dacă copilul pare că nu-i pasă
• dacă răspunsurile copilului par egosite sau egocentrate
• dacă copilul spune ceva factual sau direct
• dacă copilul are întrebări sau observații existențiale cu privire la sensul vieții și al morții
• dacă copilul face afirmații pline de furioase, și acuzatoare

Nu uita, există o varietate foarte mare de răspunsuri normale iar copiii vor jeli puțin câte puțin
de-a lungul timpului. Fă tot ce poți pentur a le răspunde la întrebări și la comentariile lor într-o
manieră calmă, de validare și lipsită de judecată.

#7: Oferă reasigurare, iar și iar

Moartea cuiva drag este înspăimântătoare. Emoțiile intense sunt înspăimântătoare. Schimbarea
ne înspăimântă. Pe măsură ce copilul tău încearcă să facă față la totate câte s-au întâmplat, și pe
măsură ce încearcă să înțeleagă ce este moartea, le va fi de mare folos să îi oferi mereu și mereu
reasigurarea ta. Să sperăm că copilul tău îți va împărtăși îngrijorările lui, dar poate că vei simți
că este de folos să îi oferi reasigurarea ta în oricare din următoarele privințe:

Moartea nu a fost vina lor: Doliul are un mod ciudat de a-i face pe oameni, copii și adulți în 
egală măsură, să se simtă vinovați de tot felul de lucruri. Unele motive din care un copil s-ar
putea simți responsabil pentru moartea cuiva drag includ următoarele:

• Gândirea magică = atunci când copilul crede că gândurile lui negative au dus la moartea celui drag
• Dacă persoana s-a sinucis, copilul ar putea crede că dacă persoana l-ar fi iubit mai mult, n-ar fi ales
• să comită suicid, sau dacă el însuși ar fi fost un copil mai bun, mai cuminte, persoana aceea ar
• fi fost mai fericită.
• Dacă copilul este implicat în evenimentul care a condus la deces, s-ar putea simți responsabil pentru 
• circumstanțele care au condus la deces sau să simtă că au greșit în modul în care au reacționat, 
• și că ar fi putut-o face într-un mod care să fi prevenit decesul.

Asigură-te că copilul știe că moartea nu a fost din vina lui, și că nu putea preveni moartea în vreun fel.

Moartea nu a fost alegerea celui drag. 
Reasigură-l pe copil că moartea nu a fost o alegere
deliberată și că persoana nu a dorit să plece sau să
îl abandoneze. În anumite circumstanțe, cum este
cazul suicidului, poate fi util să discutați despre
boli mintale sau să îi explici faptul că creierul 
lui/ei nu funcționa bine și că acesta este motivul
din care s-au sinucis, nu pentru că nu își
iubeau familia sau pentru că nu le păsa de ei.

Ei sunt în siguranță și familia lor este în 
siguranță. Asigură-te că copilul știe faptul că sunt
în siguranță și că nu vor muri. Asigură-te că știe că
și familia lui e în siguranță și nu vor muri prea curând.
Știu că nu putem siguri de asta, dar reasigura-l pe
copil oricum (numai dacă nu există motive întemeiate
să crezi că acest lucru este posibil să se întâmple).

Boli precum o răceală sau gripa nu duc la moarte: Dacă cel drag a murit de o boală precum cancerul,
asigură-te că copilul știe că acel tip de boală pe care l-a avut acea persoană este diferită de bolile
obișnuite pe care le-ar putea experimenta și ei - cum ar fi o răceală sau o gripă.

Se va avea grijă de el: Asigură-ți copilul că întotdeauna va exista cineva care va avea grijă de el,
indiferent ce se va întâmpla. Poate fi util să îl provocați să îi enumere pe toți adulții din viața sa pe care
știe că se poate baza.

Fiți sinceri cu copiii și nu le ascundeți informațiile: Moartea determină schimbare, este adesea
inevitabilă. Reasigură-ți copilul că veți trece prin această încercare împreună, ca familie, că veți lua
decizii împreună, ca familie, ori de câte ori va fi posibil., şi că veţi discuta cu el despre schimbări
înainte ca ele să se întâmple.

#8: Pregătiţi-i pentru ritualurile obişnuite cum ar fi

înmormântarea şi serviciile de comemorare

Vorbeşte cu copilul tău despre un serviciu de înmormântare sau de comemorare înainte să participaţi
la un astfel de serviciu. Există trei aspecte importante pe care e bine să le abordezi:

1. Include-l în planificare pe cât posibil. Întreabă-l dacă există anumite aspecte pe care ar dori să le includă în eveniment, sau dacă există ceva anume pe care ar dori să îl facă în amintirea celui drag.
2. Vorbeşte cu el despre ce urmează să se întâmple, înainte, în timpul şi după serviciile respective. Poţi face referire la lucruri precum trupul celui răposat, îngroparea, incinerare, tipurile de emoţii pe care poate le va vedea sau le-a văzut, emoțiile pe care se poate aștepta să le aibă chiar și el etc.
3. Discută cu el îngrijorările și frământările pe care le are. Există anumite ritualuri care îi tulbură? Caută moduri pentru copilul tău prin care să poată face față acestui moment. Spre exemplu, un copil mic își poate aduce animalul de pluș preferat pe care să îl țină în brațe, sau să își aleagă un adult pe lângă care ar dori să stea în acele momente. Copiii mai mari ar putea ajuta în a identifica o încăpere sau un spațiu unde se pot retrage pentru a fi singuri, dacă simt nevoia să o facă.

# 9: Dacă crezi că este necesar, ajută-l pe copilul tău să 

aleagă ce va spune și/sau ce va împărtăși, dacă va fi

întrebat despre moartea celui drag.

Ajută-l să își găsească propriul limbaj și propriul mod de a răspunde la condoleanțele și întrebările
celorlalți. Reasigură-l că e în regulă să păstreze anumite lucruri pentru sine, dacă dorește.

# 10: Ajută-l să își identifice alte persoane de sprijin

cu care se simte confortabil să vorbească

Și la urmă de tot, tocmai am aflat că se înființează un nou site - http://kidsgrief.ca/ - unde se va vorbi 

exact despre asta - cum să le vorbim copiilor și adolescenților despre boală gravă și moarte.