Postări

Doliul la copii - influența vârstei

Imagine
Doliul la copii: cum este influențată înțelegerea lor de vârstă


Am o fiică în vârstă de trei ani. Felul în care ea vede viața este încântător. Totul este roz și strălucitor. Ieri a venit la mine cu o față sceptică și m-a întrebat „Unde este mama ta?” Hmmm… Am tăcut vreme de câteva clipe, întrebându-mă de unde îi venise întrebarea aceasta. Apoi i-am răspuns, simplu, „A murit.” „Oh,” a spus ea. „Mă întreb când o să se scoale și o să se simtă mai bine” și cu asta, dusă a fost, iar eu am rămas dusă pe gânduri, visând la ce frumos ar fi fost să fim iarăși trei pentru o vreme.   ————————————————————————– Vârsta are un rol hotărâtor asupra modului în care copiii înțeleg și reacționează la moartea unui membru din familie, a unui prieten, a unui animal sau a cuiva apropiat. E bine de știut cam pe unde se situează copilul nostru din punct de vedere al nivelului de dezvoltare. Acest articol te va ajuta să înțelegi mai bine modul în care ei înțeleg pierderea și te va ajuta să faci alegerile potrivite…

Prof. John Ionescu si Spezialklinik din Neukirchen, Germania.

Imagine
Un articol interesant, metode neconventionale, rezultate care te fac sa cazi pe ganduri. Boli pe care medicina seculara le considera incurabile, si totusi... exista legatura cu ce mananc, exista legatura cu mediul in care traiesc... exista explicatii.
Putem alege industria pharma. Sau nu.
Am dat peste o multime de articole interesante pe site-ul clinicii - aici. Cele cateva care se pot si accesa sunt in germana, ce-i drept.
Dar poate le traduc. :)
Sa fie de folos oricui are nevoie.



Dl. Prof. dr. John Ionescu conduce o clinica speciala in Germania unde vindeca boli fara leac pentru restul lumii medicale si unde a inceput tratand gratis pacient incurabili. Povestea profesorului Ionescu este despre medicina viitorului - o medicina integrativa, care trateaza omul, nu doar boala, cauza si nu efectul. O medicina care ofera speranta intr-un mod aproape uitat - cu blandete.

https://finesociety.ro/profesorul-john-ionescu-a-fondat-o-clinica-unica-in-lume-si-vindeca-pacientii-fara-speranta/


Ted Talks - un playlist - moartea si speranta

Un corp distrus nu înseamnă o persoană distrusă
(A broken body is not a broken person)

Ce conteaza cu adevarat la finalul vietii - BJ Miller
(What really matters at the end of life)

O să mor? Răspunsul sincer
(Am I dying? The honest answer)

Să vorbim despre moarte
(Let's talk about dying)

Nu uita - povestea ta nu s-a încheiat
(Remember - your story isn't over)

Avem nevoie de o poveste eroică despre moarte
(We need a heroic narrative for death)

Ce te poate învăța moartea despre viață
What death can teach you about life

Cum să te concentrezi pe ceea ce contează cu adevărat
How to focus on what really matters

Noi moduri în care să privim moartea
New ways to think about death

Pregătește-te pentru un final de viață decent
Prepare for a good End of Life



Imagine
Câinele nu doarme: Cum vorbim cu copiii despre moarte Articol original publicat la 4 martie 2019, de Cory Turner Prima oară m-am întâlnit cu moartea într-o joi. Aveam o chiflă în mână și un adevărat Vezuviu de piureu de cartofi în farfurie. Era Sărbătoarea Mulțumirii și a 7-a mea zi de naștere în 1983. Bunica mea stătea chiar în fața mea, fratele meu lângă mine, părinții mei în capătul mesei, dar singurul care lipsea din locul lui obișnuit de sub masă era câinele nostru, Mingo, un cocker spaniol negru. Cu câteva zile înainte, mama se așezase pe jos în bucătărie, ținându-l în brațe și implorându-l să înghită medicamentul care ar fi trebuit să amelioreze efectele bolii renale. Era tot mai slăbit, tot mai bolnav. În ziua dinaintea zilei mele de naștere, părinții mei l-au dus pe Mingo la veterinar, unde a rămas peste noapte. - Unde e Mingo? i-am tot întrebat stând la masă de Sărbătoarea Mulțumirii. - Unde e Mingo? Pur și simplu nu mă lăsam. Părinții mei schimbau priviri îndurerate între ei.…

Iertarea

Imagine
articol original aici
Cum să găsești iertare după decenii de vinovățieCreditGiselle Potter de Gail Eisenberg 25 august 2017 Congestie Viscerală, analize în lucru Decenii mai târziu, acele cinci cuvinte pe un certificat de deces de un galben-muștar erau singura explicația pe care o aveam pentru decesul mamei mele din mai 1980, când eu aveam doar 14 ani. Întrebarea rămânea: Se omorâse mama mea? Neavând nicio dovadă, mi-am îngăduit să mă îndoiesc. M-am convins că era mai bine să trăiesc cu incertitudinea aceea decât să fiu nevoită să îmi iau rămas bun. Dar în urmă cu 10 ani, pe când mă apropiam de vârsta de 40 de ani - vârsta pe care o avusese mama când murise - am simțit că am nevoie de o rezoluție. Am fost hotărâtă să revăd faptele. Am format numărul unui medic de medicină legală, șef al departamentului de specialitate din New York City (care constatase decesul mamei mele) pentru a cere o copie a raportului de necropsie. În două săptămâni, țineam în mână documentul de mai multe pagini împ…